Imunitate cu argint coloidal. Acțiune. Utilizare. Rezultate

Argintul coloidal -îndeosebi argintul fin dispersat - a avut o mare însemnătate medicală până la începutul secolului al douăzecilea, dar, cu trecerea timpului, a căzut în uitare. Totuşi, de câţiva ani, interesul pentru argintul coloidal a crescut enorm, deoarece acest remediul casnic universal are proprietăţi deosebite: • luptă eficient împotriva bacteriilor; distruge, de asemenea, viruşii şi ciupercile, actionand asemnea unui antibiotic. • Are efect antiinflamator, accelerează vindecarea rănilor şi stabilizează sistemul imunitar. • Poate fi utilizat in multe moduri, de exemplu îmbrăcămintea cu conţinut de argint pentru bolnavii de neurodermită, plasturi acoperiţi cu argint sau creme cu conţinut de argint • Se poate obţine din farmacii, dar poate fi produs cu uşurinţă la domiciliu • Nu are efecte secundare şi nu cauzează colorarea pielii (argirie) - în comparaţie cu sărurile cu argint, care sunt nocive • Eficacitatea argintului coloidal este verificată ştiinţific prin numeroase studiiDin anul 1998 - anul apariţiei a primei editii a acestei carti, devenita repede un, bestseller-ul, a fost complet revizuita de mai multe ori şi astăzi conţine cele mai recente cunoştinţe despre efectul şi modul de utilizare al argintului coloidal. Această nouă ediţie a fost proiectată într-o manieră mai prietenoasă pentru utilizatori, conţinând numeroase fotografii, diagrame şi tabele, oferă un spaţiu suplimentar generos pentru frecventele întrebări şi răspunsuri!www.vakverlag.de O importantă parte a istoriei omenirii este legată de existenţa metalelor preţioase: argintul, aurul şi platina, metale nobile şi apreciate considerate, de milenii, ca simboluri ale puterii şi bogăţiei. Printre alte utilizări ale acestora, s-au înscris, mai devreme sau mai târziu, şi cele de interes medical. Una dintre marile descoperiri legate de de proprietăţile argintului a fost făcută în 1869 de către botanistul elveţian von Nägeli care a evidenţiat proprietăţile bactericide ale ionilor de argint în concentraţie foarte mică, efect denumit de savant acţiunea oligodinamică a argintului. Drept urmare, în jurul anului 1900, folosirea argintului ca medicament antibacterian se răspândise în toată lumea medicală. Deşi au existat şi unele voci critice, numeroase firme au realizat preparate din argint oligodinamic, astfel că, în deceniul al patrulea al secolului XX, existau pe piaţă 96 diferite preparate cu argint. Tot în această perioadă, s-a demonstrat că sărurile de argint sunt mai toxice decât argintul coloidal preparat prin electroliză. După 1940, până în anii 1970, a urmat o perioadă de regres a terapiei cu produse de argint datorită apariţiei şi extinderii erei antibioticelor. Odată cu apariţia şi dezvoltarea rezistenţei la antibiotice, lumea ştiinţifică şi-a reamintit de rezultatele bune obţinute, în anumite situaţii, cu preparate ce conţineau argint. Au fost întreprinse numeroase cercetări care au avut ca rezultat diversificarea utilizărilor argintului în domeniul chirurgical (terapia arsurilor, ortopedie etc.). Argintul coloidal generat electric s-a dovedit activ împotriva a zeci de tipuri de microbi, precum şi a unor virusuri (poliomielită, virusul gripal A). S-au acumulat, de asemenea, date privitoare la efectul virulicid al argintului coloidal asupra virusurilor producătoare ale sindromului respirator sever acut (SARS) şi a nano-particulelor de argint asupra virusului HIV. În acest context, volumul Imunitate cu argint coloidal al biologului german Josef Pres concentrează un corp de informaţii diverse referitoare la preparatele cu argint, cu accent pe forma coloidală a acestuia. Sunt prezentate succint informaţii cu caracter istoric despre utilizarea argintului, diversele tipuri de preparate utilizate, modul de preparare şi dozarea argintului coloidal, mecanisme de acţiune, utilizări terapeutice (prin prezentare de cazuri) şi eventuale efecte adverse. Se extinde sfera utillizării argintului coloidal şi în domeniul medicinei veterinare (cu prezentare de cazuri), şi al floriculturii. Autorul recunoaşte lipsa studiilor randomizate „dublu-orb", dar motivează această lipsă prin dificultatea obţinerii finanţării, ştiindu-se că acest tip de studiu este foarte costisitor. De altfel, şi din această cauză, preparatele cu argint coloidal sunt clasificate, în ţările unde se utilizează, ca suplimente nutritive. Cu mare onestitate, autorul subliniază că „Utilizarea se efetuează pe proprie răspundere. Autorul şi editura nu intenţionează să pună diagnostice sau să facă recomandări terapeutice. Procedeele descrise aici se vor înţelege ca un înlocuitor pentru un tratament medical profesionist în cazul problemelor de sănătate". Ca farmacolog, am manifestat un interes deosebit privitor la utilizarea medicală a unor metale nobile, interes care s-a materializat în monografia „Metale preţioase: o abordare farmacologică", Ostin Mungiu, Editura „Gr. T. Popa" UMF, Iaşi, 2009. În acest volum, sunt prezentate rezultatele unor cercetări legate de argintul coloidal, unele dintre ele în concordanţă cu datele expuse în cartea doctorului Josef Pies. După cum afirmă autorul, cercetările referitoare la valoarea terapeutică a argintului au generat opinii contradictorii şi, aş adăuga eu, dispute care continuă şi în zilele noastre. Plecând de la dorinţa autorului, „de a încuraja o viziune critică", se oferă cititorului posibilitatea de a se informa asupra acestui subiect de mare actualitate (am găsit 22.700 referinţe pe Internet la utilizarea medicală a argintului) prin parcurgerea acestui volum şi, eventual, a altora pe această temă. Lectură plăcută! Prof. emerit dr. Ostin Mungiu