Cantec la Portile Iubirii

Vasile Simon si lirica iubirii sfintiteProfesorul teolog Vasile Simon face parte dintr-o comunitate prestigioasa de intelectuali ai tinutului Cotnarilor, loc binecuvantat de Dumnezeu, incarcat de istorie si legenda, de parfumul inegalabil al podgoriilor ce-ti incanta privirea si-ti mangaie sufletul. O adeva¬rata boierime intelectuala - preoti, dascali, ingineri, medici etc. cu rara daruire si implicare in viata obstii -, o noblete a vietii la tara, venita parca din vechime, de pe vremea renumitei Schola Latina. Nu se putea, asadar, ca sufletul entuziastului si sensibilului tanar absol¬vent de Teologie, cu lucrari publicate in acest domeniu, sa nu vi¬breze la spiritualitatea si frumusetea acestor taramuri stefaniene. Asa si-a deschis aripile, indraznind a-si exterioriza combustiile launtrice, caderile si inaltarile sufletesti si a le transfigura in vers. Formatia sa teologica l-a canalizat, cum era de asteptat, spre o poezie cu predo¬minante accente religioase. Pretentios si riscant acest drum ales, al poeziei religioase (poezie de inspiratie religioasa, poezie de reflectie crestina), daca ne referim la ea, evident, ca la o creatie lirica a carei valoare axiologica e data de reusita transfigurarii marii teme a cres¬tinismului in spatiul metaforei, de forta atingerii sensibilitatii lecto¬rului, si nu la o poezie la periferia literaturii, de ordin extraestetic, cum se mai intampla a fi privita. Nimic de mirare in aceasta trecere dinspre sacru spre profan, avand in vedere ca „literatura romana e una de sorginte religioasa" si ca poezia si rugaciunea „sunt in mod desavarsit lirice (...); ca finalitate", reprezinta doua forme esentiale ale creatiei umane, fiind foarte apropiate. Mai mult decat atat, po¬ezia insasi este o rugaciune, poetul traind „in momentul indefinit al creatiei, o stare de indumnezeire a omului". De la Dosoftei si pana la Daniel Turcea, sau la mitropolitul Valeriu Bartolomeu Anania (unul dintre discipolii lui Tudor Arghezi) etc., poezia romana s-a imbo¬gatit substantial prin lirica acestor preoti-poeti, nemaivorbind de faptul ca chiar cei dintai dascali de limba romana au fost slujitori ai amvonului. Se impune de nuantat, insa, ca poezia religioasa nu e tot¬una cu poezia mistica. Poezia mistica este o expresie a relatiei interi¬oare a raportului dintre individual si Spiritul universal, dintre om si Creatorul lui, o traire directa a tainei, ce ramane de nepatruns. Poezia religioasa are la baza religia, nefiind implicit metafizica, si nu este obli¬gatoriu si mistica; poezia mistica are, intrinsec, o metafizica fina, repre¬zentand esenta spirituala a tuturor perimetrelor religioase. Adesea, ele se combina - poezia mistico-religioasa - tematic, structural.Poezia de factura mistico-religioasa este dusa pe inalte culmi artistice de mari poeti, incepand cu Ion Heliade Radulescu, dar mai ales cu Mihai Eminescu (primul mare poet de sensibilitate cres¬tina), cu o intreaga galerie de alti clasici (Cosbuc, Macedonski), in¬terbelici - filosofici si metafizicieni (Blaga, Voiculescu, Arghezi, Radu Gyr), sau contemporani (St. Aug. Doinas, Ioan Alexandru, Grigore Vieru s.a.). Care dintre aceste ilustre nume reprezinta mo¬delul poetic urmat de Vasile Simon e greu de spus: poate Cosbuc, poate St. O. Iosif, poate Arghezi, poate niciunul, ci cate putin din fiecare dintre cei pe care i-a lecturat atent. Se impune de specificat ca poezia religioasa autentica manifesta un simt mistic si liturgic, ca poezia indoielii („Pacatul meu adevarat/E mult mai greu si neiertat./ Cercasem eu, cu arcul meu,/Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu!" - Tudor Arghezi, Sunt vinovat ca am ravnit) merge mai mult spre filosofie, spre zona metafizica, mai exact. Vasile Simon, personaj poetic cu o dualitate pronuntata a eu¬lui, este, pe de o parte, cel care inalta poeme de multumire, de lau¬datio fata de Creator si creatia Lui, pe de alta, sufletul chinuit de in¬trebari nelinistitoare, de cautare a adevarului dincolo de adevar, perspectiva din care implora ajutorul divin pentru pastrarea in lumina preceptelor bisericesti. Afirma Borges ca tinerilor poeti le lipseste „enigma si viziunea" si ca el, cuvantul, il alege pe creator („Poetul e alesul cuvantului si, mai mult, el este pururi depasit de ceea ce alege."). Nu stim daca pe Vasile Simon l-a ales cuvantul, ceea ce se observa e ardoarea sa de a-si exprima liric trairile, uneori, pline de lumina si incredere in frumusetile si ordinea lumii, alteori, intunecate, cu zvarcoliri launtrice, viziuni macabre, a caror pravalire in pagina e greu de strunit. El isi insira aceste trairi asa cum ele curg, fara a tine cont numaidecat de rigorile poeziei clasice in care scrie majoritar, sau de secretele versului alb, ale versului modern (la care apeleaza timid), de tehnici si trucuri poetice. Pentru dansul, e mult mai important sa-si dea frau liber acestor stari. Nu cunosc vo¬lumul sau de debut, dar as indrazni a spune ca prin acest al doilea op - Cantec la portile iubirii -, Vasile Simon a parcurs nu numai o distanta ca timp, ci si ca realizare artistica a poemelor sale, care pot spera la o vreme cand s-ar putea apropia, cu smerenie, de bogata li¬teratura existenta pe acest palier. Si am aici in vedere religiozitatea liricii vieriene, o lirica inconfundabila, de mare sensibilitate, substrat metafizic si inaltime a ideii. Specific idee, caci fara un substrat ide¬atic profund, fara vana filosofica, fara un bagaj cultural solid si fara viziune, alaturate evident darului de la Dumnezeu, azi nu se mai poate scrie poezie, poezie autentica, bineinteles. Ne aflam intr-o perioada de post-postmodernism, curent care a rasturnat canoanele cunoscute ale poeziei, o perioada in care se mai cauta noi forme de exprimare lirica, de care nu se poate face abstractie. Vasile Simon nu tine cont de aceste mode si curente literare, el scrie exact ce sim¬te si cum simte, smereniei din versurile sale - care este forta aces¬tora - fiindu-i opuse orgolioase cautari ale eului, cu inca timide sus¬tineri in plan metafizic. Placheta de versuri Cantec la portile iubirii poarta in titlu o me¬tafora incitanta. Aparuta la Sedcom Libris, 2013, are ca tema cen¬trala iubirea spirituala, care este consubstantiala cu iubirea maretiei si frumusetii lumii. Dar, in acelasi timp, dezvolta alte teme deloc li¬nistitoare, tentative de deslusire a enigmei nasterii lumii, vietii si mor¬tii, care sfarsesc toate prin cautarea sau invocarea luminii demiur¬gice. Metafora utilizata ca titlu de volum este sugestiva in acest sens, iubirea purificata prin ruga si smerenie in fata portilor marii iubiri de oameni a Creatorului si Fiului Sau fiind cea care salveaza indivi¬dul de noaptea zvarcolirilor mintii si-l pastreaza in lumina. Este un drum al cautarii sinelui, de desprindere din limitele conditiei con¬tingente, pentru a imbratisa nemarginitul si de salvare prin rugaciu¬ne. Versurile din acest volum sunt religioase in general, sau cu tente religioase, mai putin mistice, incercand a se incadra in canoanele tra¬ditiei bizantine. Titluri de poeme, ca Semnele Tale, ranile mele, Psalm euharistic, Tropare, Tropar de ingropare sunt sugestive in acest sens. (...)Concluzionand, am putea spune ca volumul Cantec la portile iubirii e unul unitar - prin tematica centrala care se gaseste in toate componentele lui poetice -, fiind inchinat iubirii lui Dumnezeu, incluzand idei si viziuni scaldate in lumina, dar si temeri ce nu dau pace gandului si pe care eul poetic le vrea intoarse spre lumina prin ruga. Ochiul critic observa si faptul ca ritmul, rima mai schioapata uneori, ca imaginatia pare nestrunita si gata sa o ia razna cateodata, ca se mai gasesc ratacite cuvinte si expresii necizelate pana la ultima fibra, ca mai sunt necesare revizuiri de tehnici poetice, ca felului au¬torului de a gandi si intoarce cuvintele i s-ar potrivi mai bine poate versul liber (situatii explicabile pana la un punct, avand in vedere si faptul ca poetul-teolog se afla la al doilea volum, dar ca, in realitate, cel de fata reprezinta adevaratul sau debut). Pe ansamblu, insa, acest op e viabil, imbogatind orizontul poeziei religioase cu un imaginar poetic, cu sonuri, viziuni, motive ce particularizeaza un anume tip de discurs liric. Placuta la lectura, poezia din placheta de versuri Cantec la portile iubirii te determina sa reflectezi la propria persoana in raport cu Divinitatea si acesta e si mesajul transmis. Cu incre¬derea ca Vasile Simon nu se va opri aici, ii uram inspiratie divina pentru realizari importante pe acest etaj al liricii religioase, mistico-religioase, iar plaiurile pe care domnia sa locuieste sa-i fie in conti¬nuare suport si indemn in misiunea aleasa.Catinca Agache Soapte dulciDe cate ori am vrut sa-ti spun,Cu glas molcom si dulce,Durerile ce ma rapunMa urca-ncet pe cruce. Nu m-ai crezut in nicio seara,La fel, de zeci de alte ori;Zorii de vara devin ceara,In miez de lut ma-ntorc de mori. Copila mea de ieri, de maine,Sunt suflet panza-mbalsamata,Tu pentru mine vei ramaneFaptura, Muza Adorata. Candva, mi-ai dat un strop si mie.Si in mormant, nu am sa uit,Chiar de vor trece ani o mie,Parfumul primului sarut. Imi amintesc ce feerie,Ce clipe-zee-am petrecut,Sub poarta plina de magie,Acum, un zid de netrecut. As vrea sa zabovesc pe-acolo,Sa simt in suflet tot fiorulCe cred ca chiar si dincoloImi va-ntretine vesnic dorul. Sopot de frunze iti cantam,Ecou al umbrelor de-arini, Ca pe-o icoana te purtam,Parfumul sacrului din crini. Ce departat e-acel sarut,Nuntirea-n clipa dintre noi!Ci-n vesnicie n-am sa uitNenasterea acelui doi. Si piatra-mi de va sfaramaSufletu-n miile ninsori,Lutul din mine va striga Dorul de tine, de viori.