Poezele

4Am visat că înotam departe de ţărm, într-o noapte mută şi neagră.Niciun peşte scăpat din plasele pescarilor nu venea să mă înveţe unde începe trupul meduzelor cel armonios şi durabil.De dedesubt, din hău se ridicau fuioare de singurătate şi frică, şi îmi dizolvau tecile de mielină, şi îmi topeau amintirile frumoase. 5Cel mai linişte e în Marea Liniştii, şi acolo şade Doamne-Doamne.El toată ziua mai face câte puţină ordine..., aruncă cu prăjituri peste cap..., şi îşi ascute sabia de călău. Dar totul în şoaptă. 6Când fetiţa mea avea doi ani jumate, într-o primăvară târzie, ne plimbam printr-o livadă bătrână de pruni care se scuturau de floare.Ea râdea: uite, tata, ninge! Atunci eu înţelegeam cum se nasc zeii, cei efemeri ca nişte musculiţe.