Ce-am inteles... dupa tacere

Viata aceasta zilnica, greoaie, ne face sa pierdem frumusetea pura a inceputurilor; ne macina sufletul si ne acopera cu poveri de uitam cine suntem si incotro ne indreptam. Viata noastra uscata, greoaie, amara, uneori dezgustator de triviala, alteori banala si mai intotdeauna intamplatoare poate sa cunoasca un moment hotarator, un loc din care sa se desprinda noi cai de lumina si de frumusete. Rostul drumurilor strabatute, in doi sau in mai multi, rostul esecurilor si al incercarilor vietii este acela de a ciocani rugina de pe sufletele noastre. Incercarile grele ce se abat asupra noastra ne descopera pe noi insine, cei uitati noua... In felul acesta patrundem inauntru in inima noastra si a lumii acesteia. Asa ne descoperim rostul....si ne incepem alergarea!