Studiul geologic al formatiunii de Gura Soimului din Panza de Vrancea (sectorul Valea Moldovei – Valea Tazlaului)

"Lucrarea de fata reprezinta un studiu exclusiv al Formatiunii de Gura Soimului, cu un areal restrans de aflorare si care mult timp a avut o pozitie incerta pe coloanele stratigrafice intocmite de diferiti autori. Prin prisma rezultatelor obtinute s-au separat trei litofaciesuri cu caracteristici petrografice distincte, de Soim, de Nechit si de Cuejdiu, denumite dupa paraiele unde au fost descrise. Din punct de vedere tectonic, au fost evidentiate mai multe cute sinclinale, cu diferite orientari, in axul carora se conserva aceasta formatiune. Prin studiul realizat de autor, cunostintele asupra Formatiunii de Gura Soimului s-au imbunatatit substantial, cu numeroase date noi. Lucrarea este importanta atat sub aspect fundamental, cat si de geologie economica, mai ales, pentru prospectiunile si explorarile de hidrocarburi." (prof. dr. Constantin Grasu) Zona care face obiectul investigatiilor geologice ale autorului este cuprinsa intre Valea Moldovei la nord si Valea Tazlaului Mare la sud. Din punct de vedere structural, se suprapune flisului extern al Carpatilor Orientali si Molasei pericarpatice. Studiul de fata s-a orientat asupra unei singure formatiuni, Formatiunea de Gura Soimului, descrisa pentru prima data de Stoica (1953), care ii stabileste stratotipul in amonte de confluenta Tazlaului Mare cu paraul Soim. Realitatea geologica din teren a dovedit ca formatiunea in discutie afloreaza in semiferestrele Panzei de Vrancea descoperite prin eroziunea Panzei de Tarcau supraiacenta in bordura flisului carpatic, la contactul cu molasa pericarpatica. Intre Valea Moldovei si Valea Tazlaului Mare sunt deschise Semiferestrele Humor si BistritaăRasca si Fereastra BranăDumesnic, unde Formatiunea de Gura Soimului este cea mai noua entitate litologica care incheie coloana litostratigrafica. Cele mai extinse zone de aflorare ale formatiunii se gasesc intre Bistrita si Tazlaul Mare. Cu totul izolat a fost semnalata prezenta ei in depozitele de molasa. Prima descriere litologica a formatiunii in aceasta unitate se datoreaza lui Mirauta (1969), care o identifica in Dealul Uture din regiunea MoinestiăTazlau. Ulterior, Corobea et al. (1975) analizeaza depozitele miocen inferioare de pe Valea SlatineiăBaltatesti si le echivaleaza cu Formatiunea de Gura Soimului. La nord de Baltatesti, pe paraul Catrinei apare o suita sedimentara cu caractere litologice asemanatoare, denumite de Polonic&Polonic (1967) "Strate de Valea Catrinei", care au fost apoi atribuite Formatiunii de Gura Soimului (Sandulescu et al., 1980; Grasu et al., 1999). Procedand la o analiza sistematica a depozitelor de tip Gura Soimului care afloreaza intre limitele amintite anterior, am incercat sa realizam un studiu asupra ruditelor, turbiditelor si corpurilor olistolitice. Din descrierea acestor entitati litologice de pe diferite profile am observat ca Formatiunea de Gura Soimului suporta frecvente schimbari de facies, care determina uneori substituirea aproape in totalitate a termenilor turbiditici prin rudite. Observatiile de ordin microfacial au avut ca suport material cele aproape 400 de probe recoltate, din care am efectuat peste 100 de sectiuni subtiri. Studiul nannoplanctonului calcaros realizat pe un numar de 20 de probe ne-a permis stabilirea varstei Formatiunii de Gura Soimului. Probele au fost prelevate din zone diferite de aflorare si din variate intervale stratigrafice pentru ca in final autorul sa poata realiza o coloana sintetica a formatiunii pentru zona studiata. Bibliografia geologica privitoare la regiunea noastra este vasta, motiv pentru care, in redactarea studiului nostru, am recurs atat la o serie de lucrari de sinteza, cat si la cele cu caracter regional care vizeaza in exclusivitate Formatiunea de Gura Soimului. In urmarirea structurilor sinclinale in care este conservata Formatiunea de Gura Soimului ne-am folosit de un bogat material cartografic compus din harti topografice la diferite scari si harti geologice la scara 1: 200 000 (foile Radauti si Piatra Neamt) si 1: 50 000 (foile Cracaoani, Piatra Neamt, Tazlau). De asemenea, autorul a apelat mai ales la lucrarile domnilor profesori Liviu Ionesi si Constantin Grasu, care sunt insotite atat de detalii stratigrafice, tectonice, cat si de harti la scari mai mari de 1: 100 000. Liviu Gheorghe POPESCU S-a nascut la 21 octombrie 1965, in comuna Fratautii Vechi, judetul Suceava. A absolvit in anul 1984, Liceul "Eudoxiu Hurmuzachi" din Radauti, iar in 1990, cursurile Facultatii de Geografie si Geologie de la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi, specializarea Inginerie Geologica si Geofizica. In perioada 1990-1993 si-a desfaăsuărat activitatea ca inginer geolog la S.C. GEOMOLD S.A. Campulung Moldovenesc. Din anul 1993, a intrat prin concurs la Universitatea "Stefan cel Mare" Suceava, Catedra de Geografie, unde a parcurs toate treptele ierarhice de la preparator, la lector universitar. A tinut lucrari practice la disciplinele Geomorfologie, Geologie generala, Geologia Romaniei, Cartografie, Teledetectie, Aerofotointerpretare si GIS. A publicat 2 carti, un curs universitar si 18 lucrari stiintifice (singur sau in colaborare) in reviste ale Academiei Romane, Universitatii "Babes Bolyai" Cluj-Napoca, Universitatii "Al.I. Cuza" Iasi, Universitatii "Stefan cel Mare" Suceava. Din 2001, este titularul disciplinei de Cartografie cu elemente de topografie si din 2004, titularul disciplinei de Geologia Romaniei. Din anul 2004, este seful Catedrei de Geografie, din cadrul Facultatii de Istorie si Geografie, de la Universitatea "Stefan cel Mare" Suceava.