Noua junimisti si-o muza

Ideea vine sau nu vine. Uneori intarzie cand ai mai multa nevoie de ea, alteori da buzna, ba chiar imboldeste intru cladirea sau distrugerea a ceva, ideile sunt si bune si rele. Fiecare idee demna de luat in seama are o mare sau mica istorie. In cazul ideii, in urma careia a aparut cartea pe care v-o supun atentiei, aceasta s-a ivit in timp si pe apucate: pentru ca nu se putea altfel, din moment ce presupunea o lectura indelungata despre scriitori diferiti, dar care sa aiba in comun nu doar literatura, ci si muzica; (faptul ca interesul pentru arta scriitoriceasca si mai rar pentru arte, ii strangea la un loc pe junimisti, nu insemna, neaparat, ca ei, in numar de zeci si zeci, aveau, toti, aceleasi preocupari si, mai ales, aceleasi hobby-uri); ideea mai aparea si pe apucate pentru ca lecturile nu erau totdeauna continue, sistematice si mai ales, consecvent sustinute. Lecturarea nu prea intinsului volum consacrat, cu modestie - junismistilor, poate - si sper in aceasta - sa se soldeze cu concluzia ca innobilarea omului este posibila si definitorie daca la aceasta isi aduce contributia si muzica, arta, prin insasi natura ei, a sufletului, a afectivului.