Sa ne iubim, iubindu-ne frumos

Motto: ... iubeste-ma azi sa nu ma uiti maine, iubeste-ma maine cu dragostea de azi. Adeseori Am sa ma-ndur a astepta Sa-mi infiripe gandu-o stea, Cum si cuvantul tau in zori Fara de vant, fara de nori… Am sa ma-ndur ca in priviri Sa-mi toarne chipul tau uimiri, De care-as vrea sa nu mai scap Ca sarpele de al sau cap… Adeseori ma-ndur si tac De dragul unei barci pe-un lac, La care vasle noi suntem Vaslind, spre unde, in tandem... Da-mi Da-mi aceasta sansa sa te vad, iubito, Cum imi torni in cana ceaiul preferat, Sa-ti spun despre mine, ce face padurea Cand in ramuri seva iar i s-a urcat. Da-mi numai speranta ca vei intelege Si cate-o tacere, floare de cuvant, Datoria noastra de a fi aceeasi Credinciosi iubirii vesnic ramanand… Da-mi aceasta seara, iar in custodie, Ca si luna fie-ti peste umeri voal! Da-mi aceasta sansa sa te simt, iubito, Ca-mi strecori in suflet pe-al tau foc real! Cand clipele iubirii Ne intalnim adesea, desi ne-ocolim, De parca-am tine-n brate un lan intreg de spini Sau, poate cine stie, ceva sa ne devore... Ne intalnim adesea de ani, de luni, de ore, Ne intalnim, iubito, desi ne ocolim, De parca-am duce in brate cranguri de pelin, De ne si-ntreaba lumea de ce ne-am fi iubind Cand clipele iubirii de noi nu se prea prind?... Macar de ne-am cunoaste mai bine si as sti Cand se dezbraca noaptea de hainele ei gri Si ni se dezveleste de umbre si de tus, De ne trezim alaturi ca doi dusmani supusi. Si esti Tu esti un timp, eu sunt un altul, Dar clipele ni se ating, De ne-nlumina tot inaltul Si pe cuvinte stele ning… Eu sunt un timp, tu esti un altul, Dar clipele ni se-ntalnesc, Facand una spre alta saltul Si isi dau mana si-si vorbesc Despre-o iubire-a noastra care E cand un spin si cand o floare… Portret in miscare Desenata de aripile ploii O alta femeie-mi parea-i, De ma si intrebam, gandind: In care parte a fiintei Iubirea mea o sa stea?... Desenata de vant, parea-i mai altfel Si surasul tau parea ca o lacrima; Desenata de sufletul meu Ai devenit o raza fierbinte, o patima. Mi-ar fi destul Nu te voi intreba Cam ce ai mai facut ieri sau azi, Mi-ar fi destul atata doar sa stiu Ce vei mai face maine Si pana unde vei ajunge Cu adunarea clipelor de iubire Sau, de ce nu, chiar cu scaderea Si daca din sumele ramase Iti vei putea plati amenzile Pentru calatoriile tale clandestine Prin sufletul meu. Blestem liric ... Sa nu stii de iubire, sa nu stii De chipul primaverii un timp Sa gusti din apa unui clar izvor Si sa-ti para ca undele lui au ghimpi Sa nu poti opri un zbor de pasare Pe greieri sa nu poti sa-i auzi Sa mesteci strugurii si sa nu afli Ca, de fapt, ei inca mai sunt cruzi. Pe rana ce ti-o crezi nevazuta, O lume-ntreaga sa ti-o vada Si sa nu te poti vindeca de iubire Cum nu se vindeca de albul ei o zapada. Pana cand Pana cand si cucii ne-au tot spus ca-s cuci Si izvorul ca s-ar vrea fantana Insomnia noastra unde vrei s-o duci Cand adus-a fost de-o noapte spana? Pana cand esti ramur, pana unde-un fruct Pana unde lacrimi, pana unde-un cant, Iar privirea ta imi pare-un apeduct Sufletul sa-mi treaca pe el meditand. Pana cand esti soare, pana unde ploi, Pana unde chipu-ti si-a intins tinutul, Fericita-i clipa cand ne spunem „noi” Si cand intelegem ce-nseamna sarutul. Partii am sa-ti fac Azi copacii nu-mi mai sunt antene Orisice cuvant ca sa ti-l prinda Sub a lor frunzis, ca niste gene, Te trezesti citind ca-ntr-o oglinda Lungi scrisori, din care pana-acum Nu prea le-ai citit cum se cuvine. Multe randuri sterse-au fost de bruma Care nu te-a inteles prea bine. Totusi, partii iti voi face pan' departe Si cai roibi eu am sa-ti prind la sanii Ca prin viscolul iubirii sa te poarte Si-odata cu tine sa bata matanii. Sa ne schimbam Sa ne inlaturam din taine, Sa ne schimbam chiar propriul gand, Ca-n toamna, pomii-n alte haine Ca bine a ne fi oricand Sa ne scaldam in bucurii, Sa ne-ntristam de ni se cere, Ca viata nu-i doar o parere, Ci e un rost, sa stim a fi Sa ne vorbim din cand in cand Si-a ne ruga pe la icoane Iubirea s-o auzim cantand Si nu tipand doar prin cotloane. Numai tu Umbra florii nu e alba, Umbra mea nu-i de lumina, Numai tu esti stralucire, Tandra c-o umana vina. Numai tu, stiu, esti in stare A fi un fluviu-n unduire, Numai umbra ta in mine Are parca-o stralucire. Numai tu imi mai poti spune De ce viata-i si-o furtuna Si-un cuvant pornit din suflet A iubire el rasuna?... Te-am strigat Te-am strigat si ai venit Printre munti si peste ape, Sa-ti arat cum am cioplit Tot ce n-a-ncaput sub pleoape. Sa-ti arat statuia care Fara umbra, fara maini, Pare-o apa curgatoare Renegata de fantani. Te-am strigat si ai venit Sa aflam de ne-am iubit. Vino aici! Vino in tinutul acesta, Unde arborii ne spun poezii Si diminetile ne sunt fantani de racoare Iar oamenii au aripi ascunse in umeri. Vino in tinutul acesta, Unde cuvintele iau o forma de inima Si fulgerul nu e decat penita cu care Ploaia isi scrie poemele Vino aici unde ierburile Isi cauta mieii si raurile Au un suras ademenitor, Vino aici unde se moare numai din dragoste. De ce De ce din vorbe-o fi ajuns De-acum si-n sange sa imi fiarba Si greierii isi fac de cap Prin cea mai matasoasa iarba? Te chem sau nu te chem, nu stiu Ce poate gandul sa mai faca? Ma trag furtunile de maini Si de picioare-o vale seaca. Dar eu raman pe-acelasi loc, De parca-as fi ajuns statuie, Un arbore cu fruntea-n nori Spre care umbra ta se suie. Fa-ma sa cred Fantomatic ti-e glasul in seara aceasta Si mainile-ti sunt ramuri Sub grele zapezi, Rastoarna-ti vapaia din inim-ascunsa, Rastoarn-o prin sange si fa-ma sa cred Ca stii a iubi pana la flacari... Arunca-ti hlamida, din fir de paianjen tesuta, Ramana-ti fantoma uitata-n scaieti Sa-i sfasie vantul podoaba incerta Si fa din iubire un drum catre lume Si fa-ma macar, o clipa sa cred Ca esti o faptura umana si vie... Tocmai ma gandeam... Tocmai ma gandeam Ca te voi intalni si Nici nu stiu pe unde mi-am pus cuvintele... Sa le fi uitat in tramvaiul In care tu nu te urcasesi inca?... Tocmai ma gandeam Ca te voi intalni si Nici nu stiu pe unde imi sunt cuvintele Pe care ar fi trebuit sa ti le spun Sa ma bazez numai pe vorbele mainilor Lasand pe ele sa ne programeze si Intalnirile viitoare?... Simple lectii Pe soim l-am invatat Cum sa-mi prinda vanatul din zbor Si sa-l tina intre ghearele sale Pana cand il va domestici Dupa bunul plac. Pe-un iepure l-am invatat Cum sa traga cu arma, Avand ca drept gloante Doar propria lui teama. Pe tine te-am invatat Cum sa scrii cu o lacrima, Pe cea mai frumoasa clipa de dragoste. Rasune cantecul Nu ma iubi mai mult doar pentr-o razbunare, De muntii se intorc cu varfurile-n jos Si apele ar curge spre izvoare, Uratu-mi va lua locul la tot ce e frumos. Rasune cantecul atat cat poate struna Si tu iubeste-ma atata sa nu poti A ma uita, cand printre stele, luna Ne pune pe luceferi ca osie la roti. Nu ma iubi mai mult decat inima-ti spune, Mai bine fara dragoste o zi, Chiar daca-n ziua aceea, poate-o lume Alaturea de noi la fel ar suferi. Cine cu cine Eu am venit, tu ai plecat, Unul pe altul ne-am alungat, Eu voi pleca, tu vei veni, Cine cu cine se va mai iubi. Eu am sa dorm, tu vei fi treaza Ca tampla sa mi-o culci pe-o raza Cand tu te culci, de veghe-ti stau, De teama-acelor ce nu au Cu cine-a imparti sarutul Lumina sa le-mbrace asternutul... Sa facem ceva Sa facem ceva si cu aceste clipe Din timpul nostru de Conversatie lirica. A nu ne plictisi in asteptarea Cuvintelor ascunse dupa privirile Intr-o continua uimire de unde Ne stau la panda si verbele excluse Din conjugarea noastra intima, Pe motiv ca nu au acceptat Sa se invarta in jurul unor zile De care nu ne mai aducem aminte. De la o clipa la alta De cand de necand, Iti deslusesc urmele Pe nisipul clepsidrelor Asezate sub un vazduh de ganduri… De cand, de necand, De la o clipa la alta De la un an la altul Vreau sa-ti simt vorbele Cum lipaie Pe cararile sufletului meu. Era de vina Era de vina cine Si-al cui era pacatul De ai ramas datoare Mereu cu sarutatul. Era varsta de vina Sau poate acel gand Ce-l gazduiam in suflet A nu-l vedea plecand? Erau de vina ochii Ce peste tot mi-i clatini Cantand acelasi cantec De razbunari, de patimi... Era de vina gura Sau toata-asa cum esti Sorbindu-ti, cald, pacatul Din pamantene cesti... Privesc Privesc in clipa-ti diamant, In clipa stropului de roua Spre cerul tau care ma ploua Privesc in clipa-acelui Neant, Sa stiu ce am vazut si nu, Privesc in clipa-mi de ispita Pe care mi-o oferi chiar tu In suflet, de-acum, rastignita, Privesc in clipa de lumina, In vorba care nu mi-o spui, Sub un motiv ca esti de vina De tot ce-a fost si inca nu-i. Cred ca niciodata Cred ca niciodata n-o sa chemam apa Sa ne spele sufletul de vreun pacat, Ne mai stie lacrimand doar pleoapa Pentru clipa-n care poate ne-am uitat. Cred ca niciodata n-o sa dam cu pietre In cuvantul care totusi ni l-am spus, Acceptand ademenirea si acelei vetre Unde flacara iubirii ne-a supus. A nu uita Ne intarzie seara la fereastra, Ecoul frunzelor cazute nu se curma, Dar tu nu uiti sa imi asezi in glastra Cam ce mai are toamna pe la urma. Pe scari de tei cobori fara de teama Ca vei gasi strivita vreo petala Pastrand mai tot ce eu ti-am dat in seama, Iar tu nu uiti sa-mi faci si o morala Ca palma-mi s-a obisnuit cam prea incetul S-alunece pe iarba ta adulta Si sufletul, dorind s-o faca pe discretul La orga-ti canta-o rugaciune culta. Muta-ne intr-o iubire Cum nu e nici o scapare Dupa cum avem de stire Doamne, ajuta-ne mai grabnic Sa intram intr-o iubire… Muta-ne cu tot ce-avem, Cu pacate, cu dorinte, Si cu-acelea suferinte Pe care de mult le vrem In iubire-a sta oricand, Chiar de-o lume-i suparata Si dorind ca sa ne scoata Sa ne judece, pe rand…