Globalizarea. Implicatii manageriale

Privita sub aspect evolutiv, economia mondiala postbelica – caracterizata printr-un dinamism fara precedent – constituie, in conjunctura actuala, scena unor schimbari fundamentale, de mare rezonanta din punctul de vedere al schimburilor economice internationale, progresului tehnico-stiintific de neimaginat, pietei globale, transformarilor neasteptate survenite in cadrul fluxurilor si reglementarilor financiare internationale. Aceste mutatii semnificative au condus catre reconfigurarea unor centre de putere economica si aparitia altora noi, modificarea raporturilor de forte dintre acestea, internationalizarea productiei, intensificarea comertului international, globalizarea pietelor financiare, accentuarea inegalitatilor intre statele lumii si in interiorul acestora, dezvoltarea proceselor de integrare regionala – sub aspect economic, dar si monetar – degradarea mediului ambiant, aparitia revolutiei stiintifico-tehnice din domeniul informaticii si telecomunicatiilor, fenomene economice si sociale de amploare mondo-economica ale ultimilor 50 de ani, care au modificat radical paradigma evolutiva a lumii. Amplificarea interactiunii economiilor la nivel mondial, cat si a interdependentelor economice dintre acestea constituie o premisa valabila a accederii catre o faza tranzitorie – de la o economie mondiala compusa din piete nationale, regionale si internationale, la o economie globalizata, cu piete globale de bunuri, servicii, informatii, capital, forta de munca si cu firme multinationale ce isi concep strategiile la nivel global. Globalizarea produce o adevarata mutatie a sistemului international, care se manifesta din plin la nivelul firmelor. In contextul descris, managementul firmelor ce activeaza in mediul international cunoaste schimbari re­volutionare, ce incita la o reconsiderare si o regandire sistemica a proceselor de adoptare a deciziilor, in conditiile imprimate de dinamismul puternic al mediului supranational. In acest sens, studiul nostru – dupa o inventariere prealabila a principalelor concepte, caracteristici specifice globalizarii, in paralel cu introspectia procesului stadial de internationalizare – isi propune sa analizeze implicatiile manageriale ale globalizarii, natura relatiei de interdependenta dintre globalizarea economica si managementul firmei, doua fenomene sinergice, cu potentare reciproca: globalizarea este arena mutatiilor manageriale actuale, iar revolutia manageriala imprima globalizarii noi directii de manifestare. Globalizarea economiei mondiale este rezultatul mutatiilor produse de mai bine de un secol in toate domeniile vietii economice si sociale, cu o amploare deosebita in anii postbelici si o intensificare exponentiala in ultimul sfert de veac. Vom arata, in cele ce urmeaza, ca liberalizarea activitatilor economice a constituit suportul sau, iar internationalizarea comertului, organizarea activitatii productive in spatiul global, crearea pietei financiare globale si revolutia informationala reprezinta dimensiunile sale structurale. La randul lor, fiecare dintre acestea a actionat ca vector catalizator, ca o conditie sine qua non a economiei globale. O dimensiune fundamentala este reprezentata si de dezvoltarea activitatii firmei in plan international, ce constituie, in conjunctura actuala, un fenomen complex, caracterizat de un dinamism deosebit, imprimat atat de schimbarile survenite in ansamblul factorilor interni si externi firmei, cat si de necesitatea de a prefigura viitoarele directii in evolutia cadrului economic, social, politic, la nivel global. Procesul de internationalizare a fost explicat fie prin prisma strategiei la nivel de firma, avand ca scop dobandirea de noi capabilitati in contextul amplificarii presiunii concurentiale – economii de scara, acces la materii prime, cucerirea de noi debusee, exploatarea unor avantaje geo-politice – fie din punctul de vedere al unui evolutionism fortuit, nedeterminat. Apreciem ca acesta din urma nu poate fi interpretat ca fiind unicul resort al declansarii fenomenului de internationalizare, deoarece firma care activeaza intr-un mediu eterogen (din punct de vedere politic, economic, geografic, cultural, social) recurge la o anumita forma de internationalizare, prin punerea in balan­ta a beneficiilor si costurilor (riscurilor) care rezulta dintr-un asemenea demers. Dezvoltarea internationala a intreprinderii determina, totodata, o inten­sificare a climatului concurential, in care aceasta se confrunta atat cu dificultatile generate de incercarea de a dobandi noi piete de desfacere, cat si cu cele impuse de ridicarea unor bariere la intrarea intr-un anumit sector de activitate sau pe o anumita piata. Diseminarea progresului tehnico-stiintific la nivel international, costul tot mai ridicat al activitatii de cercetare – dezvoltare si amplificarea presiunii concurentiale au favorizat dezvoltarea fuzi­unilor si achizitiilor, ca atribute ale unei alegeri strategice optime. Societatea multinationala – stadiu suprem al internationalizarii – a cunoscut o dezvoltare nemaiintalnita, atat in ceea ce priveste rezultatele financiare sau gradul de internationalizare, cat si din punct de vedere al organizarii si strategiilor adoptate. Societatea multinationala a dobandit trasaturi noi, distincte, generate de activarea intr-un mediu concurential complex, in care globalizarea pietelor, productiei si produsului se manifesta tot mai pregnant. Asa cum afirmam, in contextul mutatiilor survenite in ultimele decenii pe taramul economiei, tehnologiei si, nu in ultimul rand, al vietii sociale, cu efecte dintre cele mai diverse sub aspectul eficientei, progresului tehnic, relatiilor umane, organizarii activitatii economice etc., asistam la un fenomen revolutionar si in sfera managementului, caracterizat prin imbunatatirea productivitatii si calitatii, gestionarea inovatiei si a schimbarii in firmele moderne, cautarea excelentei in management, utilizarea unor noi meto­de si tehnici manageriale. In acelasi timp, companiile se confrunta cu schimbari complexe de factura manageriala in ceea ce priveste organizarea, politicile si strategiile, managementul resurselor umane etc. Modelul managerial capata noi caracteristici si dimensiuni. Managerii actuali nu mai pot reusi in activitatea pe care o desfasoara fara cunoasterea schimbarilor din domeniul lor de activitate pe plan mondial, a tendintelor de pe piata internationala si a perspectivelor acesteia, fara acordarea unei atentii sporite pregatirii si instru­irii lor si a personalului din subordine, fara perfectionarea practicilor manageriale. Dat fiind faptul ca, in decursul existentei sale, o firma multinationala se poate confrunta cu o serie de probleme – alegerea activitatilor pe care urmeaza sa le desfasoare sau a specializarilor, stabilirea gradului in care este posibil si rentabil sa se integreze pe verticala, in amonte si/sau in aval, sau pe orizontala, alegerea intre o crestere interna a activitatii, prin resurse proprii, sau una externa, prin fuziuni si achizitii, stabilirea unei structuri organi­zatorice eficace in raport cu obiectivele fixate, determinarea ariei pe care poate actiona – cautarea in permanenta a raspunsurilor la acestea formeaza coordonatele unei orientari strategice eficiente. In economia globalizata, planificarea strategica este din ce in ce mai prezenta in viata intreprinderii. Orientarea de perspectiva nu presupune, insa, doar cresterea rolului previziunilor in fundamentarea deciziilor. Este vorba de o atitudine globala, de un comportament prospectiv care influen­teaza actiunile prezente si viitoare ale firmei si care pot viza, pe termen lung, chiar si transformari radicale in activitatea acesteia, cum ar fi, de exemplu, patrunderea intr-un nou sector de activitate. Orientarea strategica a activitatii economice – necesara si oportuna in acelasi timp – presupune reunirea tuturor resurselor umane, materiale si fi­nanciare ale intreprinderii, adecvarea si sincronizarea permanenta si efici­enta a acestora la conditiile unui mediu tot mai volatil si mai nestatornic in care firma isi desfasoara activitatea. Strategia apare astfel ca rezultat al ana­lizei intercorelate a situatiei interne a unei firme, a scopurilor urmarite de acestea si a mediului extern in care evolueaza. Mai multi factori – impreuna sau fiecare in parte – pot contribui la adoptarea si dezvoltarea unei viziuni strategice in firma multinationala: schimbarea rapida a elementelor mediului sau exterior si necesitatea de a face fata schimbarilor, posibilitatea de a beneficia de oportunitatile oferite de mediu si de reducerea riscurilor cu care se confrunta, o mai buna coordonare a activitatii, o structura organizatorica optima pentru a permite adap­tarea rapida la noile conditii aparute, dorinta de a obtine performante su­perioare. Impactul asupra firmei nu este insa izolat, ci cumulat, fapt ce sustine, cu atat mai mult, necesitatea unei astfel de viziuni. Totodata, aceasta viziune este menita a identifica, pe baza unui amplu proces de introspectie, unele din perspectivele apreciate de noi ca fiind in masura a prefigura noi tendinte in ceea ce priveste binomul management–globalizare, in sensul promovarii aliantelor strategice ca principal vehicul al internationalizarii, cautarii raspunsului la dilema fragmentare–integrare a competitiei globale, precum si aparitiei unei noi dimensiuni ce pare sa capete o tot mai mare importanta – responsabilitatea sociala a companiilor multinationale si etica afacerilor. In contextul globalizarii, performantele viitoare ale Romaniei trebuie sa fie bazate pe avantaje competitive, pe dezvoltarea capacitatii si competentei sectoarelor economice si pe crearea unei economii care sa poata sa se dezvolte in conditii de liber schimb pe o piata din ce in ce mai globalizata. Vom arata ca, la nivelul economiei nationale, competitivitatea este dependenta de situatia investitiilor straine, de atragerea si canalizarea lor, in special, catre sectoarele economice cu valoare adaugata ridicata si grad de prelucrare superior, dar si catre sectorul tertiar, care sa genereze un efect de antrenare in economia romaneasca. Printr-o politica nationala adecvata de atragere a investitiilor straine directe, Romania, in contextul prefacerilor impuse de globalizare, se poate racorda eficient si optim la economia mondiala. Pe de alta parte, in confruntarea cu globalizarea, datorita deschiderii pietelor si amplificarii concurentei in plan international, firmele romanesti se vad, la randul lor, nevoite sa-si redefineasca obiectivele de afaceri si sa-si reconsidere factorii cheie de competitivitate.