Avem astazi in fata o carte in adevaratul inteles al cuvantului, consistenta si edificatoare, intitulata neutru-retractil Cel din urma rapsod si alte povestiri. Este evident pentru cititorul avizat ca autorul face parte - la o evaluare rapida - din stirpea aleasa a lui Marin Preda si a prozatorilor congeneri, exponentul lor din Silistea-Gumesti fiind un prozator realist-obiectiv, puternic si tulburator, o constiinta artistica si morala ce a marcat hotarator literatura romana din cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea. Filiatia nu trebuie socotita unica si infailibila fiindca - ne grabim sa spunem, argumentand implicit diferenta specifica - realismul prozelor lui Daniel Dragomirescu are subtile inserturi ce tin de magic si mai ales de miraculos, iar unele finaluri in coada de peste amintesc izbitor de solutiile epice insolite ale lui Gala Galaction si Mircea Eliade. Cum toate comparatiile au un viciu de fond "schioapata" este de bun simt sa spunem ca autorul nostru isi cauta propriul fagas epic, fara a se putea desprinde cu totul de tirania modelelor emblematice.