HOME
 
Prezentare
About us
Redactia
Comisia de referenti stiintifici
Contact
Carti editate
structurate pe domenii [778]
Noutati editoriale
Oferta cartilor disponibile
Recomandari editoriale
Carti in pregatire
Dosar de presa
Evenimente
Biblioteca on-line
Servicii oferite
Oferta speciala
Caiete si auxiliare scolare [162]
Felicitari, Papetarie [60]
Vederi [22]
Concursuri
Cariera
Parteneri culturali
Birou de traduceri
Creatie publicitara
Tipografia
Retea de difuzare
Librariile Sedcom Libris
www.sedcom.ro
PRODART media
Studio de Inregistrari si
Casa de Productie
(acreditata O.R.D.A.)
Targul International de Carte LIBREX
Organizatia Patronala
AGORA

Cauta   Dupa
Comenzi prin e-mail: editurasedcomlibris@yahoo.com

[ Inapoi ]
Pictura naiva
Autor:   Gheorghe Ciobanu

ISBN :  973-670-076-3
Domeniu :  Arta
Numar pagini :  48
Format :  23 x 34 cm
Anul aparitiei :  2004
Pret: 30,00 lei
                       

Pentru mine, pictura este o sansa de a-l arata pe Dumnezeu.


Paradisul "baltat"


I. Nostalgia simplitatii


Cei mai multi comentatori ai fenomenului artei naive -arta luata ceva mai in serios, la finele veacului al XlX-lea, de Apollinaire si Rousseau - Vamesul - au impus, tocmai prin diferentele dintre ei, ca astfel de exprimari artistice sa nu mai poata fi ignorate. Excesul de rafinament al perioadei la belle epoque consumase in buna masura substanta unor artisti si publicul suprarafinat identifica in tablourile naivilor frumusetea simpla, frusta a unei lumi de care se departasera pe nesimtite. Artistul naiv, "bunul salbatec", cum era supranumit, avusese ideea, extrem de simpla, de a privi lumea in ochi si a o utiliza pentru trebuinte strict personale.
in plan european, unii comentatori ii numeau pe artistii naivi primitivi, deoarece socoteau ca ei sunt mai aproape de momentul intemeierii lumii, plasati la egala distanta intre Infern si Paradis. E drept ca, in mijlocul lumii reale, ei trag smechereste cu ochiul cind intr-o parte cind in alta. Criticul si colectionarul german Wilhelm Uhde, scriind despre Rousseau, Vivin, Bombois, Bouchant si Seraphine, surprinde esenta: "Artistii acestia au darul de a crea mari emotii dintr-o banalitate, o bogatie launtrica dintr-o nimica toata". El sublinia, de fapt, o evidenta: artistul face din natura un mit, iar din existenta o bucurie. Stresul lui modern il ocoleste, iar alienarea quasigeneralizata ii este cu totul necunoscuta. Cittimp afectele functioneaza, cita vreme emotiile nu-l ocolesc, se afla in afara pericolului ca simturile sa moara prin inghetare. Moartea termica a simturilor, pericol iminent al omenirii civilizate, poate fi indepartata prin apropierea de universul, feeric adesea, al artistilor pentru care valorile pozitive ale vietii continua sa aiba un sens. Arta naiva din Iugoslavia, o veritabila explozie de talente si de teme, pictura din România si din alte tari central si est europene au meritul de a sublinia capacitatea unor creatori de a se exprima in nume propriu, in numele felului de a fi si a gindi al unor comunitati etnice bine constituite. Traditiile si folclorul (lucruri pierdute in Occidentul prosper si supratehnologizat) conserva elemente de arhaitate si de solidaritate comunitara.
Fiecare artist naiv ia in dezbatere ideea de nostalgie a universului rural, loc al nasterii si al marii treceri. Fenomenul artei naive e tratat acum de comentatori, de manageri culturali, de colectionari ca un reflex de aparare al societatii moderne fata de provocarile prostului gust, violentei si nonvalorilor, alterarii ideii de natura s.a. Gheorghe Ciobanu, artist prolific si inspirat, intrat in circuit artistic european , cu o cota notabila, se poate oricind aseza in rindul celor care au ilustrat - si continua sa o faca - fondul viguros al genului in România. Bogatia traditiilor, universul vast al artei populare fac ca arta lui sa fie si mai plina de substanta poetica si de umor suculent. in cazul sau, imbinarea real-fantastic se face firesc, fara treceri bruste dintr-un registru in altul. Legat, ca traire, de celebrii naivi iugoslavi: Generalie, Dragan Gâzi, Branko Lovae, Ivan Rabuzin, Branco Bahunek, dar si de românii Ion Nita Nicodim, Ion Marie, Catinca Popescu, Emil Pavelescu, Aurora Nafornita, Paula lacob, el si-a constituit o viziune de marcata originalitate. Imageria lui reflecta in fond raporturile pe care omul de azi le are cu mediul inconjurator, cu lumea si, mult mai rar, se apleaca asupra zonelor abisale ale sufletului.

II. Un Paradis... "baltat"


Pictorii naivi sunt locuitorii de drept ai Paradisului. in actele lor de identitate, la rubrica destinata adresei, ei vor scrie mereu, cu superioara incredere in ceea ce fac, Paradis. Si nu vor exagera prea mult atita vreme cit, in drumul lor spre o eternitate utopica, stiu sa se instaleze inca din timpul vietii in locul unde nu este durere, nici intristare, nici suspin. Asadar, fericirea pare sa le insoteasca pasii prin lume, o lume, ce-i drept, mai mult a fictiunii si a realului, desi ei afirma mereu ca slujesc realitatea. Nu este de mirare, deci, ca fabulosul are dimensiunea firescului. Comportamentul lor nu ingaduie derapari prea vizibile in exceptional, in nemaivazut. Nimic nu le pare peste fire, iar umorul, sagalnic sau vituperant, isi divulga extractia populara. Comicul lor s-a nascut pe ulita satului, la crisma, in sala de dans sau la Internet Cafe-ul din dosul Postului de Politie. Spumosi in comentarii, ingeniosi in solutii plastice, pictorii naivi au, deseori, o inteligenta debordanta. Este, cu excelenta, si cazul pictorului Gheorghe Ciobanu din Baltati - Romania, un locuitor privilegiat al Edenului terestru.
L-am intilnit mereu in expozitii nationale si internationale, la vernisaje selecte sau, de curind, la el in sat. Afiseaza tot timpul o smerenie deloc ipocrita, se framinta interior ca un filosof in cautarea esentelor, isi freaca precipitat miinile si pare jenat ca semenii se entuziasmeaza privindu-i lucrarile. Nu refuza un compliment, daca i se pare ca este doar o informatie. Barba abundenta compenseaza o prematura calvitie si se mira cu incintare ca seamana cu Cezanne. E gospodar ca orice taran care se respecta si se amuza cind vizitatorii de ocazie ii lauda indeletnicirile domestice. Raiul proprietate personala de la Baltati - un fel de Hlebine al celor trei mari - Generalie, Mirko Virius si Franjo Mraz - a devenit, cu vremea, spatiul predilect al fictiunilor artistice. Motivele ii sint la indemina si nu-i trebuie decit sa se retraga in atelierul cu miros de brad si sa plasmuiasca opere, asemenea unui creator de la inceput de lume. Satul are dimensiunea universului si nu mira pe nimeni ca universul si-a fixat axul central la Baltati. Aspira la perfectiune si, de aceea, toate viziunile sale plastice se ordoneaza pe ideea de sfera. Prin cristalul ochiului, lumea rurala are rotunjimea cosmosului, iar personajul creator seamana cu (sa fie doar simpla coincidenta de nume?) ciobanul mioritic... Are adica o filosofie centrata pe convingerea ca omul se poate desavirsi (mintui) doar prin creatie. in astfel de conditii, satul devine topos, sacrul si profanul coexistind in termeni aproape cordiali.
Expresia imediata a acestei viziuni rurale o constituie nenumaratele si inconfundabilele peisaje, proiectii solare in care lumina are rolul de a insufleti culorile de pe paleta si de a deveni simbolul predilect al spiritualului. Ilogice sub raportul distributiei in cimpul imaginii, formele au totusi motivatia unei arhitecturi personale, privirea a rebours ingaduindu-i accidente optice inci-tante. In absenta legilor gravitatiei, casele, copacii, animalele o iau razna pe cer, imponderabile si fastuoase, pline de o gratie divina. Privite cu atentie, aceste peisaje mizeaza pe dezvoltari concentrice intr-o debordanta desfasurare de imprevizibile relatii. Acest centru pul-sator anima compozitiile si le omogenizeaza in acelasi timp. Conventia propusa de artist trebuie acceptata, altfel jocul ar deveni nonsens. A te copilari'alaturi de pictor echivaleaza cu descoperirea unui teritoriu al libertatii depline, unde limitele sau canoanele sunt cu desavirsire interzise. Genuinul exclude, cum se vede, orice prejudecata.
Iernile lui Gheorghe Ciobanu sint utopice. Desi ne coplesesc prin abundenta de basm a zapezii nu genereaza crispari infrigurate, ci sugereaza un regim termic propriu zilelor de vara. Cordialitatea tratarii, coloritul in tonuri calde, viata frematinda sugereaza un aximum de vitalitate si nicidecum de posomorita hibernare. Spiritul e viu, continua alert si simti cum totul palpita in intimitatea materiei. Oarecum timid intre semeni, artistul simte nevoia sa-si ia revansa si o face cu fantezie si verva. Ceea ce i se refuza in real se dezvolta in imaginarul devenit opera.
Antiidilic cu program, pictorul participa la viata satului numai ca intr-un chip aparent bizar. Lanul de griu seamana cu un arici infoiat, orataniile din curte au chip uman, indragostitii savirsesc ritualurile iubirii intr-un fel de kamasutra neaosa, adica acolo unde se nimereste. Carul cu fin se transforma intr-un primitiv altar al dragostei, iar coroana unui copac ofera protectie amorezilor locali, ocrotindu-i de priviri mustratoare sau doar indiscrete. Cu adevarat natura are darul de a implini viata prezenta si cea pe cale sa se nasca. Artistul nu e un puritan si limitele ingaduintei sale se pierd dincolo de orizontul prea sever al moralei.
Cred cu convingere ca avem de-a face cu un creator original, inteligent si rafinat, oarecum imprevizibil in sens bun, indiscutabil unul dintre cei mai inzestrati din arealul artei naive din Europa. Ma gindesc daca nu cumva termenul de arta naiva este nepotrivit, atita vreme cit omul stie exact ceea ce picteaza si, mai ales, cum sa o faca. Entuziasmul critic poate fi oare acceptat? Daca nu, solicit sa treceti pragul atelierului lui Gheorghe Ciobanu din Baltatii lasului. Va asigur ca merita...

III. Arta naiva sau arta rurala


Mai intotdeauna, contactul vizual cu arta acestui soi de artisti, naivi sau doar rurali (prin sentiment, iar nu prin domiciliu) se produce, cum am observat, sub zodia bucuriei si a libertatii. Constringerile cunoscute celorlalti confrati, viziunea si instrumentarul tehnic, cedeaza in favoarea spontaneitatii si farmecului, ambele asumate natural, firesc. Cita traire, tot atita expresie; cita fantezie, tot atita credibilitate. Zarva imediatului e lasata deoparte in beneficiul sunetului amplu al lumii redusa la esente. Nevoia de autentic elimina orice alta tentatie exterioara.
Am afirmat si altadata ca artistul naiv, deci si Gheorghe Ciobanu, este atit de apropiat naturii incit viciile culturii par a nu-l atinge. El creeaza asa cum respira, iar respiratia lui are suflul vital al ontologicului. El mai intii face si mai apoi evalueaza. Nu apeleaza la formule pentru simplul motiv ca nu le are. La el ideea e concomitenta cu realizarea operei, altfel spontaneitatea nu ar fi de imaginat. Si totusi, unii – intre ei Gheorghe Ciobanu - si-au configurat un stil. Mai mult chiar, s-au conturat centre de creatie cu pecete stilistica bine configurata. Oare stilul sa fie doar expresia omului, vorba lui Buffon, sau si un inceput de reflex cultural? in plus, arta organizarii spatiului, dozajele cromatice, aspiratia spre armonie, umorul pot fi intelese in absenta unei arte? Atunci cind ea exista, si exista, artistul naiv iese din sferele exclusive ale genuinului si intra in cele ale spiritualului. Ruralitatea lui porneste de la observatia ca, spre deosebire de taranul obisnuit, artistul realizeaza spectacolul naturii in raport cu limitele umanului. A te uimi nu tine de instinct, ci de inteligenta.
Creatia lui Ciobanu confirma amploarea fenomenului, cu atit mai mult cu cit pe zi ce trece numarul admiratorilor creste si conduce, implicit, la conturarea unei veritabile piete.
Sa fie vorba cumva de nevoia recuperarii unui spatiu, lumea satului, pe cale a se dizolva sub presiunea, agresiva adesea, a societatii postindustriale?
Ce ne atrage spre orizontul artei naive, artei rurale? Nevoia reintilnirii cu un univers agresat, simpatia pentru un limbaj savuros in rostire, limpede si de o cuceritoare jovialitate? Sau orgoliul de a crede ca arta populara are inepuizabile resurse de regenerare in exprimarea felului nostru inconfundabil de a fi? Interogatiile acestea, dar si altele posibile, exprima o cautare, o explicatie convenabila pornind de la vitalitatea fenomenului si de la performantele tuturor. Ceva din fiinta româneasca poate fi identificata atit in modul cum acesti pictori percep si inteleg lumea, dar si din expresiile ei artistice. Inconfundabili, pictorii naivi rezuma un fel propriu de a fi in lume, de a-i deslusi tainele, altfel la vedere, si de a instaura un autentic cod hermeneutic.
Repertoriul tematic si-a fixat citeva prioritati. intre acestea: sarbatorile de peste an, cu tot alaiul lor policrom, peisajul animat de poezia anotimpurilor intr-o luxurianta diversitate, ritualurile sacre sau pagine, primitive, evenimentele comunitatii (nunti, botezuri, cumetrii, inmormintari), intimplarile de fapt divers pline de haz si de tilc. Pictorii par niste cronicari ai clipei, malitiosi nu o data; ei urmaresc faptele la fata locului si exagereaza spre a atrage atentia. Moralisti deghizati, ei nu uita faptul ca prin ironie pot restabili primatul eticii. Ei urmaresc o reconciliere blajina cu ordinea comunitara si nu se sfiesc ca sagetile ironiei sa tinteasca propria lor persoana. Gheorghe Ciobanu este un exemplar artist, o constiinta a satului, dar si a timpului sau. (Valentin Ciuca)

Nunta


Cind pictez, caut putina fericire si libertate intr-un spatiu in care sintem cu totii impreuna.
Impreuna cu cei de ieri, de astazi si de miine.
Caut culorile lui Dumnezeu care, in armonie, plamadesc dragostea.
Caut imaginile unei naturi pure asemenea celei din gradinile raiului si citeodata gasesc paradisul intr-o nunta la tara, intr-un copac gigantic, unde sintem cu totii fericiti.
Impreuna cu cei de ieri, de astazi si de miine.
Veniti cu totii la nunta din copac!
Veniti, caci am gasit fericirea!
Impreuna sintem florile acestui copac.
Fericiti, pentru ca sintem cu totii casatoriti!
Veniti in COPACUL NUNTII NOASTRE!

Primavara cu fluturi


Primele mele "primaveri" erau simple si cuminti, dar emanau ceva specific; un „nu stiu ce".
Dupa multi ani, primaverile mele s-au transformat in picturi realizate in compozitii mai complexe, mai frumoase, dar mi se parea ca primaverile mele nu mai aveau acel "nu stiu ce" de alta data!
Intr-o zi de primavara pe cind mugurii se deschideau, iar eu pictam in curte, ma intrebam ce mister ascund picturile mele. Nu gaseam nici un raspuns la intrebarile mele
Un fluture delicat se aseza atunci pentru citeva clipe pe sevaletul meu. Doar atit cit sa-l zaresc si isi lua zborul. Fluturi!
Primaverile mele erau salvate!
Veniti si luati-va zborul impreuna cu fluturii din primaverile mele!

Confesiuni


Hai sa lasam balta grijile, neajunsurile si supararile.
Uitati-va in jur si vedeti cita frumusete ne-a dat bunul Dumneazeu.
Veniti cu mine sa haladuim de capul nostru pe dealuri sau prin lanurile de griu.
Ne vom satura si ne vom bucura impreuna.
Uitati-va la primaverile mele si veti vedea in fiecare floare un semn al bucuriei, veniti sa ne bucuram impreuna.
Daca as avea familie si nu mi-ar fi foame din cind in cind, as picta gratis pentru voi, cei indragostiti de paradisul in care creatorul ne-a facut loc.

Le printemps aux papillons


Mes premiers "printemps" etaient simples et sages, mais degageaient quelque chose de particulier; un "je ne sais quoi"
Apres bien des annees, mes printemps devinrent des peintures aux compositions plus complexes, plus belles mais il me semblait que mes printemps n'avaient plus ce "je ne sais quoi" d'antan!
Un jour de printemps pendant que les bourgeons eclataient et que je peignais dans la cour, je m'interrogeai sur le secret de mes peintures… Je ne trouvai aucune réponse a mes questions…
Un délicat papillon se posa alors quelques secondes sur mon chevalet. Juste le temps de l'apercevoir et il s'envola.
Des papillons!
Mes printemps etaient sauves!
Venez et envolez vous avec les papillons de mes printemps!

La Noce


Quand je peins, je cherche un peu de bonheur et de liberté dans un espace ou nous sommes tous ensemble.
Ensemble avec ceux d'hier, d'aujourd'hui et de demain.
Je recherche les couleurs de Dieu qui, en harmonie, generent l'amour.
Je recherche des images d'une nature pure comme dans les jardins edeniques et quelquefois je trouve le paradis lors d'une noce a la campagne, dans un arbre gigantesque et ou nous sommes tous heureux.
Ensemble avec ceux d'hier, d'aujourd'hui et de demain.
Venez tous a la noce dans l'arbre!
Venez, car j'ai trouvé le bonheur!
Ensemble nous sommes les fleurs de cet arbre!
Heureux, puisque nous sommes tous les maries!
Venez dans L'ARBRE DE NOS NOCES!

Confessions


Laissez vos soucis, vos tracas et vos chagrins.
Regardez autour de vous et voyez toutes les beautés que Dieu nous a données.
Suivez-moi Allons vagabonder par monts et vaux.
Nous nous rejouirons ensemble.

Regardez mes printemps et vous verrez dans chaque fleur un signe de joie.
Si je n'avais point de famille et n'avais pas faim de temps en temps, je peindrais gratuitement pour vous, les amoureux du paradis dans lequel le createur nous a fait une place.



Copyright © 2009 - 2014 Sedcom Libris - Editura | Protectia Consumatorilor - ANPC